Epilepsia la câini – cauze, simptome, tratament și ce trebuie să faceți în timpul unei crize

Una dintre cele mai înfricoșătoare experiențe pentru un proprietar este să își vadă câinele având o criză convulsivă. Episodul apare brusc, animalul poate cădea, își poate pierde cunoștința și poate avea mișcări necontrolate ale membrelor, ceea ce îi face pe mulți proprietari să creadă că animalul este în pericol imediat de moarte.

Deși convulsiile reprezintă întotdeauna un motiv de îngrijorare, este important de știut că o singură criză nu înseamnă automat că un câine suferă de epilepsie. Convulsiile pot avea numeroase cauze, de la intoxicații și tulburări metabolice până la afecțiuni neurologice, iar identificarea cauzei este esențială pentru alegerea tratamentului potrivit.

În acest articol explicăm ce este epilepsia la câini, cum se manifestă o criză convulsivă, când reprezintă o urgență veterinară și ce ar trebui să facă proprietarul înainte ca animalul să fie evaluat de un medic veterinar.

Epilepsia este o afecțiune neurologică caracterizată prin apariția repetată a crizelor convulsive cauzate de activitate electrică anormală la nivelul creierului. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice întâlnite la câini și poate afecta animale de orice rasă, sex sau vârstă. Pentru proprietari, asistarea la prima criză poate fi o experiență înfricoșătoare, deoarece manifestările pot fi intense și apar brusc.

O singură criză convulsivă nu înseamnă automat că un câine are epilepsie. Convulsiile pot fi provocate de numeroase probleme medicale, inclusiv intoxicații, afecțiuni metabolice sau boli ale creierului. De aceea, fiecare episod convulsiv trebuie evaluat pentru a identifica cauza și pentru a stabili conduita medicală adecvată.

Cea mai frecventă formă este epilepsia idiopatica, în care nu poate fi identificată o leziune structurală a creierului. Se consideră că această poate avea o componentă genetică la anumite rase. Alte cauze includ tumori cerebrale, inflamații sau infecții ale sistemului nervos, traumatisme craniene, afecțiuni hepatice sau renale, hipoglicemie, dezechilibre ale electroliților și expunerea la substanțe toxice.

Manifestările diferă de la un câine la altul. În cazul unei crize generalizate, animalul poate cădea pe o parte, își poate pierde cunoștința, poate prezenta mișcări ritmice ale membrelor, rigiditate musculară, tremurături, salivatie abundență și eliminarea involuntară a urinei sau materiilor fecale. 

Există și crize focale, care pot fi mai greu de recunoscut. Acestea pot include tremurături ale unei anumite părți a corpului, mișcări repetitive ale feței, clipit excesiv, salivatie neobișnuită, privire fixă sau schimbări bruște de comportament. Uneori proprietarii pot confunda aceste semne cu episoade de durere, frică sau alte probleme medicale.

Multe animale trec prin trei etape distincte:

• Faza preictală: aceasta poate apărea cu minute sau chiar ore înaintea crizei. Câinele poate deveni agitat, neliniștit, poate caută atenția proprietarului sau poate încerca să se ascundă;
• Faza ictală: reprezintă criza propriu-zisă și poate dura de la câteva secunde până la câteva minute;
• Faza postictală: perioada de recuperare în care animalul poate fi dezorientat, poate merge nesigur, poate avea sete sau foame crescută, poate vocaliza sau poate avea temporar modificări de comportament.

Cel mai important lucru este păstrarea calmului. Animalul trebuie protejat de obiectele de care se poate lovi, iar zgomotele puternice și luminile intense trebuie reduse. Este util să se noteze ora de început și durata episodului. Dacă se poate realiza în siguranță, o filmare a crizei poate oferi informații valoroase medicului veterinar.

Nu trebuie introdusă mâna în gura câinelui și nu trebuie încercată scoaterea limbii. Câinii nu își înghit limba în timpul unei convulsii, iar proprietarul poate suferi mușcături accidentale severe.

Convulsiile reprezintă o urgență atunci când durează mai mult de cinci minute, când apar mai multe crize într-o perioada scurtă de timp sau atunci când animalul nu își revine complet între episoade.

Prima criză observată la un animal, convulsiile apărute după un traumatism sau cele asociate cu suspiciunea unei intoxicații trebuie de asemenea considerate urgențe.

Un jurnal al crizelor poate fi extrem de util.

Proprietarul ar trebui să noteze:

• data și ora episodului;
• durata episodului;
• modul în care a început;
• tipul mișcărilor observate;
• starea animalului după criză;
• eventualele expuneri la substanțe toxice, medicamente sau accidente recente.

Diagnosticul se bazează pe istoricul complet al pacientului, examinarea clinică și neurologică, analize de sânge și alte investigații recomandate de medicul veterinar. În anumite cazuri pot fi necesare investigații avansate pentru evaluarea creierului și excluderea altor afecțiuni. 

Tratamentul depinde de cauza convulsiilor. Mulți câini cu epilepsie idiopatică necesită medicație administrată pe termen lung pentru reducerea frecvenței și severității crizelor. Tratamentul necesită monitorizare periodică și nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului veterinar.

Mulți câini diagnosticați cu epilepsie pot avea o viață lungă și o calitate bună a vieții atunci când boală este controlată corespunzător. Colaborarea dintre proprietar și medicul veterinar, monitorizarea atentă și administrarea corectă a tratamentului sunt esențiale pentru gestionarea pe termen lung a afecțiunii.

După încheierea unei convulsii, unii câini rămân dezorientați, sunt greu de transportat sau se stresează excesiv în timpul deplasării la clinică. În astfel de situații, o consultație veterinară la domiciliu poate reprezenta o alternativă potrivită pentru evaluarea inițială a pacientului, stabilirea istoricului medical și recomandarea investigațiilor necesare.

În cadrul Mobilis Vet evaluăm fiecare caz individual și recomandăm cea mai potrivită conduită în funcție de starea animalului. În situațiile care reprezintă urgențe medicale, proprietarii sunt îndrumați către unități veterinare care pot asigura monitorizare continuă și tratament de urgență.